Vreau sa imi spui ca nu e adevarat.
Vreau sa ma trezesc din asta ca dintr-un cosmar.
Vreau sa fie o gluma proasta.
Vreau sa nu vorbesti fara sa te gandesti , pentru ca poate costa mult.
Deci , spune-mi , macar e adevarat ?
Nu pot sa ma gandesc nici macar o secunda.
Cum ar fi sa nu mai existi?
Sa pleci acum , sa dispari total din viata mea.
Cum ar fi sa o lasi pe ea fara nici o alinare.
Nu este vremea ta , nu acum.
Nu pleca , ramai , ramai cu noi ...
Oamenii , locurile , gesturile , minciunile ... Nimic
Ma privesti patetic , imi zambesti cu o putere pe care nu ti-o cunosc.In ce te-ai transformat ? Cine esti ? Nu te mai recunosc !
Incerc mereu sa ma acomodez cu tine , cu ceea ce faci si spui. ( din nou ma privesti patetic )
Te transformi in ceea ce de mici noi uram. ( " Promitem ca o sa fim unite , ca nimeni si nimic nu ne va desparti . Promitem ca nu o sa ne schimbam , ca atunci cand vom avea bani multi ne vom cumpara toate hainele care ne plac . " )
Dar nu , noi ne-am schimbat pe zi ce trece , am lasat sa intervina intre noi multe lucruri care ne-au daunat prieteniei noastre . Imi pare rau fetelor , nu eu am gresit aici . Am partea mea de vina , pe care mi-o asum , nu fug de responsabilitatile mele si de indatoriri . In comparatie cu voi , eu imi tin promisiunile .
Cu drag,
prietenelor mele din copilarie.
Mi-am zis ca nu,nu se poate sa nu scriu ceva despre CURSUL FESTIV al celor din clasa a 8 a.
Asadar,am apasat POSTARE NOUA si am inceput....
Totul a avut loc intr-o frumoasa zi de miercuri,7.06.2011.O zi frumoasa,calduroasa,care ascundea mii si mii de sentimente.
Mi-am scris asa zisu' discurs si am asteptat ca cei din clasa a 8 a sa-si imbrace robele si sa paseasca in curtea interioara,unde trebuia sa se desfasoare evenimentul.Nu a trebuit sa astept mult si cei mari au sosit in curte.Nu-mi amintesc exact ce am simtit,dar stiu ca am avut mai multe emotii ca ei si un tremur m-a cuprins din cap pana in picioare.Adevarul este ca ii iubeam cu toata fiinta mea si NU va mai fi niciodata la fel fara ei.A urmat premierea profesorilor si sincer mi s-a parut reusita si amuzanta dupa care au avut loc discursuri,imnuri,premierea elevilor.Nici nu puteam sa fac poze pentru ca-mi tremurau mainele foarte tare!:))
Am fost mai emotionata ca un parinte?...Adevarul este ca m-am simtit ca o sora mai mica.
Cel mai frumos moment a fost atunci cand fetele de la 8 A au inceput sa cante.Fetelor,era compus de voi?
Inregistrarea aia a fost ascultata de mine mai mult decat orice alta melodie!
Dupa ce au terminat de cantat,s-au dus si au sunat fiecare pentru ultima oara.Eu si cu A. am ramas in curte si debea atunci am inceput sa-mi dau seama de gravitatea situatiei.Plecau si aveau sa nu mai vina niciodata.Probabil ca o sa ma mai intalnesc cu ei,dar niciodata nu vor mai fi in formula completa.
NU VOI UITA NICIODATA CLASELE DE A 8 A si nici imbratisarile lor de la sfarsit,fiecare soptindu-mi la ureche " O sa fie bine,mititico".
Va multumesc ca m-ati crescut si ca mi-ati fost aproape si la bune si la rele.Promit solemn ca nu va voi uita!
P.s: O sa vina si randul meu. o.O
"-A murit,cum moare numai un erou,raspunse el,cu glas incet.A cazut,pe cand ai nostrii strigau izbanda si pe cand corabiile dusmane, cuprinse de flacari, se scufundau in adancul marii.
-Mort! tipa Emma.
Isi stapani durerea, nu se prabusi , insa in ochii ei se oglindi o deznadejde atat de mare, atat de groazava, incat tanarul ofiter se infiora.[....]
[...] -Acum stiu tot, zise Emma , cu glasul inecat in lacrimi,si iti multumesc inca odata, Iose Vanesbith. Mi se pare ca m-am coborat cu dansul in mormant si ca nu voi mai insemna nimic pentru lumea asta"
Lady Hamilton,Albert Hull.
O lucrare exceptionala,dupa parerea mea.Cred ca merita citita,povestita,laudata.
Astazi imi dau seama mai mult ca niciodata.Ce conteaza la varsta asta mai mult decat scoala?Bineinteles,prietenii si viata pe care o ai pe langa scoala,dar pentru mine ramane SCOALA cea mai importanta.Ce am realizat in ultima vreme?Am noroc de nationala pe care o sa o am in vacanta de vara,altfel eram,probabil,jos tare.
Nu pot sa ma exprim cu cata ura il privesc mereu pe profu' de mate,care mi-a pus la teza 9,30.Cum stau lucrurile?
Am avut o mica greseala,o banala greseala,si nu a mai gasit 20 de sutimi ca sa imi puna si mie un 9,50.Nu mi se pare corect ceea ce s-a intamplat si ceea ce se intampla incontinuare.Colega de banca a luat 8,50,ceea ce inseamna ca a luat cat mine.
Asta nu e sigurul lucru.Pe langa faptul ca nu gaseste cateva sutimi vine la ora cu o greata si un neinteres pe care il transmite mai departe,elevilor.
Anyway,ora de matematica este o ora de hibernare pentru mine.Dar ma gandesc,ce voi face la anu,ce voi face la examen?PREGATIRE scrie pe fruntea mea.
Astazi pur si simplu stateam si ma gandeam...chiar se termina scoala?Nu ca asta nu mi-ar conveni,doar ca nu imi pot da seama ce am facut in clasa a VII-a.
Deodata imi fuge mintea la concursurile pe care le-am castigat sau la care am avut rezultate bune.Dupa care ma intreb cu o mutra de catelus 'asta conteaza?'.
Ma gandesc la notele pe care le-am luat si imi pare rau pentru ca puteau sa fie mult mai mari.
Ma gandesc la prieteniile pe care le-am strans si mai mult in anul acesta.Sincer?Dau mai multa importanta unei prietenii adevarate decat unei note..
Ma gandesc la profesorii pe care i-am dezamagit sau pe care i-am multumit anul asta..si stii?Ma simt si eu bine...
Ma gandesc ca...a mai trecut un an...si ma apropii din ce in ce mai mult de clasa a VIII-a.NU VREAU.Nu vreau pentru ca am auzit prea multe despre ea,pentru ca te face sa plangi si sa iti doresti sa dai timpul inapoi...
Si voi,dragii nostrii colegi de clasa a VIII-a,cum plecati si ne lasati scoala PUSTIE.Cum intoarceti spatele si plecati ca si cum nimic nu s-a intamplat.CUM ma lasati pe mine singura cand am cea mai mare nevoie de ajutor...
Nu vreau sa ma gandesc la despartire,la ce o sa se intample..GATA,mai sunt 3 saptamani!
Vreau sa imi spui ca nu e adevarat.
