Vreau sa imi spui ca nu e adevarat.
Vreau sa ma trezesc din asta ca dintr-un cosmar.
Vreau sa fie o gluma proasta.
Vreau sa nu vorbesti fara sa te gandesti , pentru ca poate costa mult.
Deci , spune-mi , macar e adevarat ?
Nu pot sa ma gandesc nici macar o secunda.
Cum ar fi sa nu mai existi?
Sa pleci acum , sa dispari total din viata mea.
Cum ar fi sa o lasi pe ea fara nici o alinare.
Nu este vremea ta , nu acum.
Nu pleca , ramai , ramai cu noi ...
Oamenii , locurile , gesturile , minciunile ... Nimic
Ma privesti patetic , imi zambesti cu o putere pe care nu ti-o cunosc.In ce te-ai transformat ? Cine esti ? Nu te mai recunosc !
Incerc mereu sa ma acomodez cu tine , cu ceea ce faci si spui. ( din nou ma privesti patetic )
Te transformi in ceea ce de mici noi uram. ( " Promitem ca o sa fim unite , ca nimeni si nimic nu ne va desparti . Promitem ca nu o sa ne schimbam , ca atunci cand vom avea bani multi ne vom cumpara toate hainele care ne plac . " )
Dar nu , noi ne-am schimbat pe zi ce trece , am lasat sa intervina intre noi multe lucruri care ne-au daunat prieteniei noastre . Imi pare rau fetelor , nu eu am gresit aici . Am partea mea de vina , pe care mi-o asum , nu fug de responsabilitatile mele si de indatoriri . In comparatie cu voi , eu imi tin promisiunile .
Cu drag,
prietenelor mele din copilarie.
Mi-am zis ca nu,nu se poate sa nu scriu ceva despre CURSUL FESTIV al celor din clasa a 8 a.
Asadar,am apasat POSTARE NOUA si am inceput....
Totul a avut loc intr-o frumoasa zi de miercuri,7.06.2011.O zi frumoasa,calduroasa,care ascundea mii si mii de sentimente.
Mi-am scris asa zisu' discurs si am asteptat ca cei din clasa a 8 a sa-si imbrace robele si sa paseasca in curtea interioara,unde trebuia sa se desfasoare evenimentul.Nu a trebuit sa astept mult si cei mari au sosit in curte.Nu-mi amintesc exact ce am simtit,dar stiu ca am avut mai multe emotii ca ei si un tremur m-a cuprins din cap pana in picioare.Adevarul este ca ii iubeam cu toata fiinta mea si NU va mai fi niciodata la fel fara ei.A urmat premierea profesorilor si sincer mi s-a parut reusita si amuzanta dupa care au avut loc discursuri,imnuri,premierea elevilor.Nici nu puteam sa fac poze pentru ca-mi tremurau mainele foarte tare!:))
Am fost mai emotionata ca un parinte?...Adevarul este ca m-am simtit ca o sora mai mica.
Cel mai frumos moment a fost atunci cand fetele de la 8 A au inceput sa cante.Fetelor,era compus de voi?
Inregistrarea aia a fost ascultata de mine mai mult decat orice alta melodie!
Dupa ce au terminat de cantat,s-au dus si au sunat fiecare pentru ultima oara.Eu si cu A. am ramas in curte si debea atunci am inceput sa-mi dau seama de gravitatea situatiei.Plecau si aveau sa nu mai vina niciodata.Probabil ca o sa ma mai intalnesc cu ei,dar niciodata nu vor mai fi in formula completa.
NU VOI UITA NICIODATA CLASELE DE A 8 A si nici imbratisarile lor de la sfarsit,fiecare soptindu-mi la ureche " O sa fie bine,mititico".
Va multumesc ca m-ati crescut si ca mi-ati fost aproape si la bune si la rele.Promit solemn ca nu va voi uita!
P.s: O sa vina si randul meu. o.O
Vreau sa imi spui ca nu e adevarat.
