"Micutsa mea Andreea Rotaru , adica Adu junior a mea , peste cateva ore implinesti anii , imi pare asa de rau ca nu voi fi la Vaslui langa tine ..:| , dar oricum sa stii ca te consider o prietena extrem de buna , micutsa mea care ma suna si se agita ca un pepsi la telefon , dar careia ii spun c`o iubesc si se linisteste <3 , off ma mititel sper sa ma ierti ca nu`ti sunt alaturi , dar iti urez distractie mega ecstra placuta:x. Si daca nu sunt langa tine fizic , sunt langa tine cu sufletu' si in inima mea vei ramane mereu , pentru asta`i multumesc lu Cristi ca mi te-a scos in cale :*.
Chiar daca te cert cand gresesti si stii vorba mea ca nu`ti suflu in cur :-w , incerc sa`ti deschid ochii si iti spun lucrurile astea din dragostii' si respect , n-am cum sa uit . Amin .<3."
Multumesc ma' Adule...multumesc.! <3
sâmbătă, 30 aprilie 2011
Asta e ca sa...
Bleago care esti!.Asta e ca sa inteleaga odata pentru totdeauna ca tin la ea si ca ea este importanta!Imi pare rau ca nu am pus reactia ta acolo jos,ca nu am subliniat cat de mult mi-ai fost tu aproape in seara aia si ca te-ai certat cu aia pentru mine,ca te-ai certat cu mama ta ca sa mai stai la calculator doar ca sa-mi fii aproape si ca ti-ai futut pierdut toata seara pentru mine.Iti multumesc uai capsuna ...pentru tot...
Nu mai fi bleaga,stii ca te iubesc.
P.s : Imi iubesc capsuna.
Nu mai fi bleaga,stii ca te iubesc.
P.s : Imi iubesc capsuna.
Esti.....! (Cu dedicatie,daca se simte)
Buuun!Prima si prima data mi-am zis : "Nu imi murdaresc blogu' cu oameni ca tine,cu fraieri ca tine,cu prosti ca tine,cu ce esti tu!"...dupa care am zis ca: "Blogu' meu trebuie sa stie totul..si blogul meu e lucrul care ma ajuta sa trec si peste asta."Deci..dupa toate astea mi-am zis..ma apuc sa scriu..Dupa cum vedeti,nu am scris cu verde.ACEASTA PERSOANA nu merita asa ceva.De asta am si schimbat culoarea.
Nu o sa incep sa povestesc totul,pentru ca nu are rost,nu are sens si nici nu e bine sa fac asta.O sa spun doar ce simt eu pentru tine..Vrei sa stii?TE URASC pentru ca iti bati joc de viata pe care o ai si ti-ai batut joc si de a mea...M-ai dezorientat cu totul si asta nu a fost bine...Anyway,acuma sunt bine..presupun ca si tu.Adica,de ce nu ai fi?Intre atatea fete...
Prima data am zis ca nu ai cum sa faci asa ceva..de ce?Pentru ca iti eram prietena frate si tu,tu ce ai facut?Ti-ai batut joc de 1 an jumate de amitiri,de tot ce am construit amandoi...Acum nu vreau decat sa ma lasi in pace ,sa ramai cu "pariul tau" de 2 bani,cu piticii tai verzi de pe creier...sa ti-i scoata alta!Eu nu vreau sa mai am vreo treaba cu tine!Nici una..e treaba ta,viata ta,inima ta.Nu vreau sa mai fiu acolo,scoate-ma,uita-mi numele,vreau sa ma lipsesc de prieteni ca tine.O sa sterg numele tau,numaru tau,id tau,amitirile,locurile,persoanele,melodiile,lucrurile care imi aduc aminte de tine..Daca vei citi vreodata asta sa stii ca ESTI 0 PENTRU MINE.Nu meriti nici prietenia mea...inainte ti-as fi da orice pentru ca erai unul dintre cei mai buni prieteni ai mei si eu fac orice pentru ei..dar tu m-ai dezamagit din toate punctele de vedere.Nu stiam ca esti asa de jos!Poate odata si odata iti vei da seama ce prostie ai facut..si sper din tot sufletu' ca sa simti si tu asta.Da,imi doresc din tot sufletu sa patesti si tu numai rau!Da,sunt rea,daca ati fi fost si voi ati fi facut la fel.
Nu ma simt vinovata de nimic,nu am nimic,sunt bine.Nu stiu daca tineam la tine dar ceea ce m-a durut a fost ca erai prietenul meu si nu te-ai gandit nici un minut la asta.Nu e nimic...a trecut..
E ultima postare pentru tine..promit.
"Sper sa iti fie dor de mine cand ma asculti
Cand te gandesti la noi sa nu poti sa ma uiti
Poti sa apartii oricui, nu e treaba mea
Stiu ca o sa iti gasesti pe altcineva
Da chiar si asa sa simti ca este altceva
Ca nu sunt eu si ca ai vrea sa fie asa
Sa fiu in mintea ta in fiecare zi mereu
Tot ce ai in jur sa iti spuna doar numele meu
Orice film, prietena sau carte
Sa iti povesteasca despre mine inca o parte
De lucrurile bune atunci cand n-o sa fiu
Sa iti dai seama cand o sa fie prea tarziu
Ti-a venit taxiul dute pe drumul tau
Ca tie nu tie bine decat cand mi-e mie rau
Sa te gandesti doar la mine mereu
Si ce ai in jur sa iti spuna doar numele meu, mereu"
Reactiile oamenilor care nici macar nu il cunosc : (:
Raluk: veree....ce distrus, ce dobitoc, fraier, ratat,ipocrit,retardat,fals,javra,paguba,idiot,soimanit,demolat,cretin,tampit,porc,prost,mincinos,nemernic,ticalos,mitocan,imbecil,JALNIC
Raluk: altele insulte nu mai am in cap.
Bravo Raluca,asa fii rea!
Biibu ‹з (4/28/2011 10:43:11 PM): Esti bine ?
Atat..restu is mesaje de genu " vaiii,nu se poate cum asa nu ma gandeam ca ar fi in stare de asta." Este in stare de asta si de multe altele. Ne-a fumat prietenia..asta a facut...
Nu o sa incep sa povestesc totul,pentru ca nu are rost,nu are sens si nici nu e bine sa fac asta.O sa spun doar ce simt eu pentru tine..Vrei sa stii?TE URASC pentru ca iti bati joc de viata pe care o ai si ti-ai batut joc si de a mea...M-ai dezorientat cu totul si asta nu a fost bine...Anyway,acuma sunt bine..presupun ca si tu.Adica,de ce nu ai fi?Intre atatea fete...
Prima data am zis ca nu ai cum sa faci asa ceva..de ce?Pentru ca iti eram prietena frate si tu,tu ce ai facut?Ti-ai batut joc de 1 an jumate de amitiri,de tot ce am construit amandoi...Acum nu vreau decat sa ma lasi in pace ,sa ramai cu "pariul tau" de 2 bani,cu piticii tai verzi de pe creier...sa ti-i scoata alta!Eu nu vreau sa mai am vreo treaba cu tine!Nici una..e treaba ta,viata ta,inima ta.Nu vreau sa mai fiu acolo,scoate-ma,uita-mi numele,vreau sa ma lipsesc de prieteni ca tine.O sa sterg numele tau,numaru tau,id tau,amitirile,locurile,persoanele,melodiile,lucrurile care imi aduc aminte de tine..Daca vei citi vreodata asta sa stii ca ESTI 0 PENTRU MINE.Nu meriti nici prietenia mea...inainte ti-as fi da orice pentru ca erai unul dintre cei mai buni prieteni ai mei si eu fac orice pentru ei..dar tu m-ai dezamagit din toate punctele de vedere.Nu stiam ca esti asa de jos!Poate odata si odata iti vei da seama ce prostie ai facut..si sper din tot sufletu' ca sa simti si tu asta.Da,imi doresc din tot sufletu sa patesti si tu numai rau!Da,sunt rea,daca ati fi fost si voi ati fi facut la fel.
Nu ma simt vinovata de nimic,nu am nimic,sunt bine.Nu stiu daca tineam la tine dar ceea ce m-a durut a fost ca erai prietenul meu si nu te-ai gandit nici un minut la asta.Nu e nimic...a trecut..
E ultima postare pentru tine..promit.
"Sper sa iti fie dor de mine cand ma asculti
Cand te gandesti la noi sa nu poti sa ma uiti
Poti sa apartii oricui, nu e treaba mea
Stiu ca o sa iti gasesti pe altcineva
Da chiar si asa sa simti ca este altceva
Ca nu sunt eu si ca ai vrea sa fie asa
Sa fiu in mintea ta in fiecare zi mereu
Tot ce ai in jur sa iti spuna doar numele meu
Orice film, prietena sau carte
Sa iti povesteasca despre mine inca o parte
De lucrurile bune atunci cand n-o sa fiu
Sa iti dai seama cand o sa fie prea tarziu
Ti-a venit taxiul dute pe drumul tau
Ca tie nu tie bine decat cand mi-e mie rau
Sa te gandesti doar la mine mereu
Si ce ai in jur sa iti spuna doar numele meu, mereu"
Reactiile oamenilor care nici macar nu il cunosc : (:
Raluk: veree....ce distrus, ce dobitoc, fraier, ratat,ipocrit,retardat,fals,javra,paguba,idiot,soimanit,demolat,cretin,tampit,porc,prost,mincinos,nemernic,ticalos,mitocan,imbecil,JALNIC
Raluk: altele insulte nu mai am in cap.
Bravo Raluca,asa fii rea!
Biibu ‹з (4/28/2011 10:43:11 PM): Esti bine ?
Atat..restu is mesaje de genu " vaiii,nu se poate cum asa nu ma gandeam ca ar fi in stare de asta." Este in stare de asta si de multe altele. Ne-a fumat prietenia..asta a facut...
miercuri, 27 aprilie 2011
Fericire (2)
Tot imi zic ca o sa fie bine...dar oare ma mint?Spune-mi tu ca o sa fie asa si o sa te cred..dar nu o sa-ti permit sa-mi gresesti.Nu acum.Oare e adevarat ca eu cresc?E adevarat ca ma maturizez pe zi ce trece sau vorbele pe care ti le spun sunt doar pe moment?
Anyway,e bine momentan.E foarte aiurea,de la un timp se intampla un lucru ciudat cu mine.Nu ar trebui sa fiu asa.Pur si simplu,sunt fericita,dupa 5 minute te apuca pe tine sa-mi faci faze ca sa mi se duca toata fericirea.Le faci intentionat sau asa esti tu si nu iti dai seama ca pe mine ma doare?Asta nu pot sti,dar iti zic doar atat.O sa fiu si eu egoista,poate doar acum la inceput si poate cu timpul o sa-mi revin.De ce as pune atat de mult suflet daca tu nici macar nu te gandesti la mine?...............................................................................................................................
A inceput scoala!Incep tezele.Azi am lucrat putin la matematica si a inceput sa nu mi se mai para atat de grea.Sau este doar primul test si ala este mereu mai simplu?Si totusi de ce imi este atat de frica de teza la matematica?Nu o fi asa de grea si daca o sa imi repet din timp o sa fie totul bine.La romana nici nu imi fac probleme...Si dupa,vara,distractie,soaree.
MAI ESTE!Eu deja visez..DEJA.
Nu-i bine!
Anyway,e bine momentan.E foarte aiurea,de la un timp se intampla un lucru ciudat cu mine.Nu ar trebui sa fiu asa.Pur si simplu,sunt fericita,dupa 5 minute te apuca pe tine sa-mi faci faze ca sa mi se duca toata fericirea.Le faci intentionat sau asa esti tu si nu iti dai seama ca pe mine ma doare?Asta nu pot sti,dar iti zic doar atat.O sa fiu si eu egoista,poate doar acum la inceput si poate cu timpul o sa-mi revin.De ce as pune atat de mult suflet daca tu nici macar nu te gandesti la mine?...............................................................................................................................
A inceput scoala!Incep tezele.Azi am lucrat putin la matematica si a inceput sa nu mi se mai para atat de grea.Sau este doar primul test si ala este mereu mai simplu?Si totusi de ce imi este atat de frica de teza la matematica?Nu o fi asa de grea si daca o sa imi repet din timp o sa fie totul bine.La romana nici nu imi fac probleme...Si dupa,vara,distractie,soaree.
MAI ESTE!Eu deja visez..DEJA.
Nu-i bine!
marți, 26 aprilie 2011
Urasc cand..
Sun sun sun sun sun si nu-mi raspunde nimeni.De ce mai ai telefon daca EU sun ca o disperata pentru ca vreau sa te aud.Stii,mi-e dor si tu nu faci nimic sa mai stingi din sentimentul asta.
Acum mi-am mai revenit.Ma apuc sa scriu...Sa scriu ce mi s-a mai intamplat in ultimele zile.
Am plecat din oras.Adevarul e ca incepeam sa ma simt ca Luiza si probabil ca forta alor mei de a ma scoate de aici nu a fost in zadar.Ma simt mult mai bine acum.Zilele astea am vazut destule,am vazut multi "credinciosi" si multa lume care a facut din mine numai nervi.Dar,in ansamblu a fost linistitor.Relaxare completa...si dupa haos total.Ma simt obosita si fara nici un fel de scop in minte.Vreau doar sa ies afara si sa pierd vremea cu tine.
Uite cum e,cum ma simt cand nu primesc nimic din partea cealalta.Imi vine sa urlu si sa las orgoliu la o parte.Spun ca sunt ok,cand de fapt nu mi-e usor.Spun ca nu-mi pasa,mie-mi pasa,sa stii.
Aceleasi intrebari in cap,acelas stres,aceasi prieteni pe care ii sacai,aceasi oameni care ma asculta...
Si,spune sincer,ce-i de facut?Nimic!Pot doar sa astept..dar chestia asta ma omoara...O SA FIE BINE,la dracu' cu tot,ca m-am saturat sa fiu atat de negativista si sa gandesc numai rau.
P.s: Postarea e facuta pentru data de 25,dar e scrisa dupa 12,deci o sa apara pentru 26.
Acum mi-am mai revenit.Ma apuc sa scriu...Sa scriu ce mi s-a mai intamplat in ultimele zile.
Am plecat din oras.Adevarul e ca incepeam sa ma simt ca Luiza si probabil ca forta alor mei de a ma scoate de aici nu a fost in zadar.Ma simt mult mai bine acum.Zilele astea am vazut destule,am vazut multi "credinciosi" si multa lume care a facut din mine numai nervi.Dar,in ansamblu a fost linistitor.Relaxare completa...si dupa haos total.Ma simt obosita si fara nici un fel de scop in minte.Vreau doar sa ies afara si sa pierd vremea cu tine.
Uite cum e,cum ma simt cand nu primesc nimic din partea cealalta.Imi vine sa urlu si sa las orgoliu la o parte.Spun ca sunt ok,cand de fapt nu mi-e usor.Spun ca nu-mi pasa,mie-mi pasa,sa stii.
Aceleasi intrebari in cap,acelas stres,aceasi prieteni pe care ii sacai,aceasi oameni care ma asculta...
Si,spune sincer,ce-i de facut?Nimic!Pot doar sa astept..dar chestia asta ma omoara...O SA FIE BINE,la dracu' cu tot,ca m-am saturat sa fiu atat de negativista si sa gandesc numai rau.
P.s: Postarea e facuta pentru data de 25,dar e scrisa dupa 12,deci o sa apara pentru 26.
Plecata
Imi pare rau ca nu am mai scris mai deloc..Pastele asta am fost plecata cu toate ca mie nu imi convine asta dar...a fost bine.
Ma simt rau de fiecare data cand faci asta,e de rau?Sunt eu de vina..sau e doar mintea mea care gandeste numai prostii?Spune-mi clar ce simti si ...ce gandesti.
Nu,nu..acum nu cred ca sunt in stare sa scriu..o sa revin mai incolo sau maine..
Cred ca ...
Ma simt rau de fiecare data cand faci asta,e de rau?Sunt eu de vina..sau e doar mintea mea care gandeste numai prostii?Spune-mi clar ce simti si ...ce gandesti.
Nu,nu..acum nu cred ca sunt in stare sa scriu..o sa revin mai incolo sau maine..
Cred ca ...
sâmbătă, 23 aprilie 2011
Ce zi e asta?
Deci...22 aprilie 2011 a fost cea mai urata ! Imi pot da seama usor de asta,deoarece cand vrei sa iesi si tu putin afara,te trezesti ca frateto face febra 40 si maicata se tipa la tine,aruncand asupra ta toata vina.
Acum m-am gandit si eu si am simtit cum e sa astepti pe holul unui spital.M-am simtit ca in filmele in care trebuie sa vina doctorul si sa spuna "A reusit/Nu a reusit operatia."
Anyway,totul a iesit bine,deocamdata.Adica,ar fi fost de tot cacatu' sa stai de Pasti in spital!
Nu mi-a placut si nu o sa-mi placa niciodata sa fiu SORA MAI MARE.Am facut o postare din tot ce s-a intamplat vineri cu toate ca nu e mare lucru...
Nu mai plec nicaieri de Pasti si asta ma face sa ma simt mai bine.O sa am timp de iesit afara.Nu-i problema asta!
Acum m-am gandit si eu si am simtit cum e sa astepti pe holul unui spital.M-am simtit ca in filmele in care trebuie sa vina doctorul si sa spuna "A reusit/Nu a reusit operatia."
Anyway,totul a iesit bine,deocamdata.Adica,ar fi fost de tot cacatu' sa stai de Pasti in spital!
Nu mi-a placut si nu o sa-mi placa niciodata sa fiu SORA MAI MARE.Am facut o postare din tot ce s-a intamplat vineri cu toate ca nu e mare lucru...
Nu mai plec nicaieri de Pasti si asta ma face sa ma simt mai bine.O sa am timp de iesit afara.Nu-i problema asta!
vineri, 22 aprilie 2011
Fericire? (1)
Fericire si pentru mine? Nu imi pot da seama exact ce simt acum,e 1 fara 20 si sunt extrem de obosita.Insa mi-am facut putin timp sa scriu aceasta postare.Insfarsit ma simt bine,ma simt EU.Pana acum cateva zile,saptamani nu prea aveai ce vorbi cu mine,dar acum totul pare a revenit incet incet la normal.
Am ramas uimita de ce s-a intamplat si nu stiam ca o sa ajungem asa.Anyway,cum ai spus si tu avem multe amintiri care ne leaga mereu si pe care nu o sa le uit niciodata.Ma simt bine,foarte bine.Pe langa faptul ca nici nu stiu daca am scris ceva corect,pentru ca nu mai pot de oboseala.Inchid acum,nu inainte de ai spune tatalui meu si aici LA MULTI ANI.
Ziua de 21 aprilie o sa ramana in mintea mea vesnic.
Locu cu ganganii si bratara de la el.<3
joi, 21 aprilie 2011
miercuri, 20 aprilie 2011
Pastele/Craciunul/Revelionul
'Nu stiu altii cum sunt' dar eu cand ma gandesc ca vine o sarbatoare mare nu este o bucurie!Mi se pare cel mai ciudat lucru care sa petrece intre oameni si in acelasi timp ma face sa fiu foarte nervoasa si plictisita.Cum nu am obiceiul sa vorbesc de multe ori despre altii,o sa iau ca exemplu familia mea.
In ultima vreme,Craciunul si Pastele noi nu il petrecem acasa.Ba plecam la munte,ba plecam la tara!Si acest lucru mi se pare tampit!Buuun!Nu ramanem acasa.Incerc sa ma resemnez cu gandul ca o sa imi iau vreo 2-3 carti cu mine si o sa ma scufund in lectura pe parcursul celor 2-3 zile super plictisitoare.
Dupa ce ca am o vacanta de o saptamana si un pic trebuie sa ma epuizez in cel mai ridicol mod,sa fac curat,sa vopsesc oua si toate nimicurile alea inainte de preaiubitul Pasti.Dupa care,trebuie sa fiu foarte fericita si foarte odihnita sa imi fac bagajele si sa plecam la Muntele cu aer proaspat.Zilele trec incettttt,inceeeeeeeeet si ma trezesc acasa si mai epuizata,cu o basculanta de teme si doar o zi la dispozitie.Anyway stiu si ce o sa fac.Ma pis pe ele de teme,imi iau geanta si ies si eu ca oamenii afara.Ca oamenii?Sa ma trezesc ca vorbesc cu prietenii si ii intreb:'aha,maine o sa stau toata dimineata si o sa ma pierd in mormanu de teme'...si sa primesc ca raspuns 'pai eu deja mi-am invatat si scris la tot,in plus am mai invatat si pentru teze.'.Asa,de ce nu am putut sta si eu ca oamenii acasa sa fiu si eu in rand cu lumea?Nuuu!Eu a trebuit sa plec la munte si sa ma 'distrez' cu toata familia.
Si de ce am mai facut curatenie generala,de ce ai mai facut mancare daca nu stam acasa?Spune-mi,de ce ne-am certat ca nebunele in toate zilele astea frumoase cu soare cand oricum ce vroiam eu faceam.
Ehh.O sa treaca si asta,o sa vine si Craciunul\Pastele si o sa se repete toate alea.
Voi ce faceti de Pasti? =)
In ultima vreme,Craciunul si Pastele noi nu il petrecem acasa.Ba plecam la munte,ba plecam la tara!Si acest lucru mi se pare tampit!Buuun!Nu ramanem acasa.Incerc sa ma resemnez cu gandul ca o sa imi iau vreo 2-3 carti cu mine si o sa ma scufund in lectura pe parcursul celor 2-3 zile super plictisitoare.
Dupa ce ca am o vacanta de o saptamana si un pic trebuie sa ma epuizez in cel mai ridicol mod,sa fac curat,sa vopsesc oua si toate nimicurile alea inainte de preaiubitul Pasti.Dupa care,trebuie sa fiu foarte fericita si foarte odihnita sa imi fac bagajele si sa plecam la Muntele cu aer proaspat.Zilele trec incettttt,inceeeeeeeeet si ma trezesc acasa si mai epuizata,cu o basculanta de teme si doar o zi la dispozitie.Anyway stiu si ce o sa fac.Ma pis pe ele de teme,imi iau geanta si ies si eu ca oamenii afara.Ca oamenii?Sa ma trezesc ca vorbesc cu prietenii si ii intreb:'aha,maine o sa stau toata dimineata si o sa ma pierd in mormanu de teme'...si sa primesc ca raspuns 'pai eu deja mi-am invatat si scris la tot,in plus am mai invatat si pentru teze.'.Asa,de ce nu am putut sta si eu ca oamenii acasa sa fiu si eu in rand cu lumea?Nuuu!Eu a trebuit sa plec la munte si sa ma 'distrez' cu toata familia.
Si de ce am mai facut curatenie generala,de ce ai mai facut mancare daca nu stam acasa?Spune-mi,de ce ne-am certat ca nebunele in toate zilele astea frumoase cu soare cand oricum ce vroiam eu faceam.
Ehh.O sa treaca si asta,o sa vine si Craciunul\Pastele si o sa se repete toate alea.
Voi ce faceti de Pasti? =)
Din nou..
Iara nu am somn,iara nu am chef de nimic.Stiu ca maine o sa ma scol pe la 12 si o sa fac lucrurile in graba pentru ca nu imi ajunge timpul.Dar acum stiu.Imi inchid telefonul ca sa nu ma mai poata scula nimeni.>:).
Anyway,mai citesc cate un blog,doua si o tulesc in pat.M-am hotarat.Trebuie sa fac cumva si sa fac un film dupa Luiza-printesa castelului verde.TREBUIE!
Anyway,mai citesc cate un blog,doua si o tulesc in pat.M-am hotarat.Trebuie sa fac cumva si sa fac un film dupa Luiza-printesa castelului verde.TREBUIE!
marți, 19 aprilie 2011
Zile frumoase
Stii cat e de bine sa vezi soarele dupa atatea luni de ninsoare si ploi?
Sa te intinzi pe iarba si sa privesti cerul,sa-ti tii de mana cel mai bun prieten si sa iti zici 'Totul o sa fie bine'.
Zilele astea o sa se mai repete?O sa mai fie candva,sau trebuie 'sa traiesc momentu' ca nu o sa mai prind altul in veci'?
Anyway,vacanta asta mi-am promis ca o sa merg prin tot orasul.Cu cine?Habar n-am.Probabil cu cine apuc.
Nu-mi pasa ca stai cu mine in acelasi oras si ca o sa te vad mai mereu.Nu-mi mai pasa si asta e bine.
Astept sa se faca 4,astept sa ies afara,sa o " fac " si sa ma intind pe iarba <3.
Sa te intinzi pe iarba si sa privesti cerul,sa-ti tii de mana cel mai bun prieten si sa iti zici 'Totul o sa fie bine'.
Zilele astea o sa se mai repete?O sa mai fie candva,sau trebuie 'sa traiesc momentu' ca nu o sa mai prind altul in veci'?
Anyway,vacanta asta mi-am promis ca o sa merg prin tot orasul.Cu cine?Habar n-am.Probabil cu cine apuc.
Nu-mi pasa ca stai cu mine in acelasi oras si ca o sa te vad mai mereu.Nu-mi mai pasa si asta e bine.
Astept sa se faca 4,astept sa ies afara,sa o " fac " si sa ma intind pe iarba <3.
luni, 18 aprilie 2011
01:30
De ceva timp mi-am schimbat rau de tot programul.Dupa cum vedeti,e 01;30 si eu inca sunt treaza.Nu pot adormi!Sau mai bine spus pot dar gandurile care imi vin ma tin treaza cate o ora,doua.Ma gandesc ce o sa fac cand o sa vina tezele,cand o sa am mult de invatat.Am cerut parerea mai multor persoane si spre disperarea mea toti m-au sfatuit sa o las mai moale si sa ma culc mult mai devreme.Fratilor,mie imi place programul meu asa cum e fara sa mi-l schimbe cineva.Ma simt foarte obosita si cand am scoala nu imi termin temele la timp,dar imi place ca sunt mereu spontana si pe fuga.Cu ce m-ar putea afecta pe mine chestia asta?Cred totusi ca ma incearca o tentativa de somn.Nu e adevarat!Ma bag in pat sa citesc.Mai dureaza pana pe la 03:00.
Noapte buna?
Noapte buna?
Luiza-printesa castelului verde VI
Cu tot ce se intamplase,eram amandoi speriati.Ne-am asezat si am inceput sa vorbim despre tot ce se intamplase.Si el era constient ca acolo se intamplase ceva.El se schimbase mult si ideile macabre care-i acoperise mintea il transformase intr-un om rau.Dar,pana la urma,el a facut tot posibilul si ne-a salvat.In final,totul s-a terminat cu bine.Acum inteleg de ce a spus Eos-"iubirea va invinge".Priveam tacuti pe fereastra si soarele,timid,isi arunca un buchet de raze pe pamantul amortit.Din ziua aceea,ceva avea sa ne uneasca pentru vesnicie.De multe ori m-am intrebat ce este fericirea:o stare,cum spun unii sau un sentiment pe care noi insine il cream.De multe ori am incercat sa caut fericirea si m-am gandit ca poate o voi gasi cand voi ajunge la toamna vetii mele cum cred unii ca au gasit-o.Insa eu eram fericita,atata timp cat Andrei era langa mine..
M-am nascut pe acest pamant nestiind cine sunt,caci venirea mea pe lume sta sub un semn ceresc,indescifrabil pentru ceilalti,tainic chiar si pentru mine.Acum stiu ca destinul meu nu e usor.Dar,dupa aceasta viata,ma asteapta una si mai buna.Eos va avea grija de noi...Sunt sigura de asta!
Am inceput sa-mi indeplinesc fiecare act din viata mea ca si cum ar fi ultimul..ca si cum in secunda urmatoare nu asi mai exista...
.....Cu degetele slabite si palide am pipait incet si indelung amintirea unor ani uitati de vreme..Anii adolescentei mele,pe vremea cand eram o copila fara griji.Acum,pe jumatate buimacita,m-am ridicat din pat si am incercat sa ajung la fereastra.Viata mea se scurse atat de repede,imbatranisem.Visele de copila se transformase in simple amintiri..Imi las capul pe brat si asemenea ca in serile de toamna,priveam cerul care ma linistise de multe ori...Poarta casei se aude...Dar cine e?..Privesc nerabdatoare si vad intrand un om trecut de varsta tineretii..Avea parul carunt si ochii albastrii dar ceva ma atragea sa il cunosc si mai mult.O simpla privire mi-a fost deajuns sa-l recunosc.Era Andrei!S-a intors la Luiza...printesa castelului verde.
Aici se termina totul.b-).Pareri?
M-am nascut pe acest pamant nestiind cine sunt,caci venirea mea pe lume sta sub un semn ceresc,indescifrabil pentru ceilalti,tainic chiar si pentru mine.Acum stiu ca destinul meu nu e usor.Dar,dupa aceasta viata,ma asteapta una si mai buna.Eos va avea grija de noi...Sunt sigura de asta!
Am inceput sa-mi indeplinesc fiecare act din viata mea ca si cum ar fi ultimul..ca si cum in secunda urmatoare nu asi mai exista...
.....Cu degetele slabite si palide am pipait incet si indelung amintirea unor ani uitati de vreme..Anii adolescentei mele,pe vremea cand eram o copila fara griji.Acum,pe jumatate buimacita,m-am ridicat din pat si am incercat sa ajung la fereastra.Viata mea se scurse atat de repede,imbatranisem.Visele de copila se transformase in simple amintiri..Imi las capul pe brat si asemenea ca in serile de toamna,priveam cerul care ma linistise de multe ori...Poarta casei se aude...Dar cine e?..Privesc nerabdatoare si vad intrand un om trecut de varsta tineretii..Avea parul carunt si ochii albastrii dar ceva ma atragea sa il cunosc si mai mult.O simpla privire mi-a fost deajuns sa-l recunosc.Era Andrei!S-a intors la Luiza...printesa castelului verde.
Aici se termina totul.b-).Pareri?
duminică, 17 aprilie 2011
Habar n-ai tu!
Habar n-ai tu cata dragostea TI-AM PURTAT eu tie...Dar ce mai conteaza acuma..s-a dus tot.Incetul cu incetul cred ca scap de tine.Imi prinde bine sa stau singura si sa ascult muzica...de parca as intelege ceva din tot ce s-a intamplat..Pot sta ore intregi sa ma gandesc si tot nu ma plictisesc...Ma intreb unde am gresit si ajung la concluzia ca doar eu am fost vinovata.Cu ce ai gresit tu?Doar eu am fost aia nasoala,aia care a pus suflet si aia care s-a indragostit!Tu nu ai nici o vina.Singura mica greseala pe care ai facut-o este ca ai intrat in viata mea,ca ti-ai luat responsabilitatea sa ma faci prietena ta!
Azi mi-am zis ca o sa sterg data de 11.04 din mintea mea.
Azi am zis ca o sa sterg locul in care ne-am intalnit prima data din mintea mea..
Azi m-am intrebat de ce timpu' tot trece si mie tot nu-mi trece.
Azi mi-am dat seama ca nu mai meriti nici o secunda.Azi te-am sters total din inima mea.
Take care,baby.Ramai cu ea.La mine sa nu mai vii.
Azi mi-am zis ca o sa sterg data de 11.04 din mintea mea.
Azi am zis ca o sa sterg locul in care ne-am intalnit prima data din mintea mea..
Azi m-am intrebat de ce timpu' tot trece si mie tot nu-mi trece.
Azi mi-am dat seama ca nu mai meriti nici o secunda.Azi te-am sters total din inima mea.
Take care,baby.Ramai cu ea.La mine sa nu mai vii.
Luiza-printesa castelului verde V
Mi-am luat cu greu ramas bun de la ei mei.Andrei trebuia sa soseasca...aveam sa-i povestesc ce mi s-a intampla...ce am visat...si ce e cel mai rau...ca a fost real!Rochia verde era in dulap.Rochia pe care o purtasem...si un nestemat de pe rochia mamei era pe biroul meu.Plangeam fara sa ma opresc.Nu stiam ce e bine sa fac...nu stiam daca sa cred in tot.Eram distrusa...Il asteptam pe Andrei...Nu stiu ce s-a intamplat...nu stiu unde ma aflam...dar in camera mea sigut nu...adormisem?Nici asta nu stiam.O strada se intindea serpuind printre casele intunecate.Pasii trecatorilor grabiti rasunau platonic pe dalele de piatra reci si umede.Pe o banca sub un felinar invelit in pacla statea singur cu ochii pierduti in departarea infinitului.Era el,Andrei.Se arata insfarsit in visele mele.Fata de el eu eram o statuie de bronz ce incerca din rasputeri sa nu franga visul sec ce,undeva in mintea sa de adolescent,incerca sa prinda radacini statornice.M-am apropiat tacuta si am simtit puterea de a-i citi sentimentele ca pe o carte sfanta deschisa numai de mine.
In spatele ochilor albastri se ascundea o lume tainica dominata de frumusetea sa ce lumina totul ca o lampa eterna,dar era singur,singur si uitat de prieteni,era totusi fericit.Radea vesel,fara a-mi impartasi din bucuria lui,fara ca eu sa fac parte din visul lui.Un sentiment de abandon m-a cuprins dar imediat el,unicul meu prieten,a fost cuprins de un nou suvoi de sentimente.
Suferea...suferea si durerea lui ma intrista cumplit.Mi-a intins mana tremuranda si m-a intrebat trist:
-Daca ai putea,mi-ai oferi ajutorul pe care il caut?
Nu asteptam o astfel de intrebare,iar el nu stia ca pot sa-i ofer caldura pe care o cauta cu atata ardoare.
A continuat:
-Dar nu poti...tu nu ai cum!
Asi fi vrut sa-i spun ca pot fi mantuirea lui si de pe buzele mele a iesit intr-o soapta aproape stinsa:
-Pot!
Nu-mi mai ramanea decat sa dovedesc ca il pot mantui de setea de morbid si de creatia macabra.I-am atins cu mainile subtiri tamplele si cu o putere pe care nu mi-am cunoscut-o pana in acel moment,am strigat:
-Sa se faca lumina!
I-am privit gandurile...Un colt de rai,o fata inalta cu ochi de tus il privea visatoare.Sa fi fost o zana?Sa fi fost o persoana pe care o iubea?Nu a fost decat o iluzie,caci s-a spulberat.Pe un fundal pierdut se construiao statuie imensa,intruchipare a frumusetii.
Strada infrigurata se transfigura in ochii lui,intr-o plaja intinsa si insorita,unde pescarusii isi aruncau strigatele ascutite.Pe o margine de stanca statea singura,acoperita de muschi,o cruce de piatra,umeda si mohorata.In jurul ei o fantasma stravezie,o fata tanara,frumoasa,cu chipul zeitei ateniene.Ochii lui se umplura de lacrimi de argint in timp ce zana se contura tot mai mult devenind densa si reala,si in tot acest timp lumea intreaga se transforma atingand perfectiunea.
Nu stiam unde ma aflam eu.In mintea lui eu nu existam?Avea sa dispar odata cu ideile lui macabre...Puteam sa schimb totul,aveam puterea,doar ca pare un cosmar.Ma mai putea salva ceva?Ma gandeam la ce spusese Eos:"Iubirea va invinge"...Doar speram.
Primisesem puterea de a schimba totul intr-o zi de primavara.Plina de dor si de speranta am spus:
-Asa sa fie!
Totul in jur a devenit perfect,dar o ploaie deasa cadea din cerul trist.Pe chipul lui Andrei se intindea acum un zambet amar.In centrul atator zambete sincere,generate de perfectiunea noii lumi el era singurul trist si ratacit,caci in mijlocul atator creatori el nu putea decat sa cladeasca din litere o fantoma,un spirit ratacit,pe mine.Acum imi dadeam seama ca Andrei scrie..scria si citea mult mai mult decat mine.De ce nu imi spusese pana acum?De ce tocmai intr-un ceas uitat de lume..de ce asa de tarziu..Regret!Nu pot schimba nimic..Asta era destinul meu.Trebuia sa ma las transformata in fantoma de litere pentru a-l elibera pe el de tot!
Iar eu,desi am dus la viata intreaga sa arta plina de durere nu ma puteam invia si pe mine.Lui nu-i ramanea decat sa ma pastreze vesnic vie in poezia lui.
Durerea s-a inchegat pana si in crucea rece si l-am chemat.Mi-a intins o mana calda si m-a tras sper el,dar eu eram blocata in lutul care ma cuprinse.Mi-a dat drumul si m-a lasat sa ma unesc cu vantul si sa-mi traiesc durerea.
Il priveam cum pleaca,cum imi intoarce spatele,cum nici macar nu incearca.Nu,el nu era Andrei! Se transformase intr-un om fara sentimente.Eu ma pierdeam..si ma topeam in mintea lui.Il priveam din litere insiruite in carte...Acum fiecare isi are propriul volum si in atatea carti,undeva ma gasesc si eu.Stiam ca acest cosmar,defapt realitate nu va mai reveni la normal.Era prezentul...traiam in prezent.El avea sa mearga inainte si sa ma lase acolo...in mintea lui...pierduta.Plansul isi facu aparitia...Nu mai existam..dar gandeam.Ma bucuram ca acest lucru nu mi-l luase nimeni.Acum credeam ca prin arta puteam schimba totul,in afara de propria viata...Imi parea rau cu nu imi pastrasem viata reala pentru a nu fi nevoita sa traiesc metaforic in filele unei carti,ci pentru a edita propriile file in care sa fie vie doar natura!Mama mea spusese alceva...ca iubirea va invinge.Unde era acum iubirea?Unde?...
Am stat asa multa vreme...nu puteam vedea nimic.Era totul intunecat...Oare el mai exista?Ce aveam sa fac atat timp singura?Ingrozita,am tipat:
- Unde e iubirea?Undeee?!
Era in zadar..nu ma asculta nimeni...plangeam fara sa ma opresc..Eram incatusata intr-o bucla a timpului.
Deodata,s-a facut lumina.Am privit in juru-mi si eram in acelasi loc...doar ca era mai multa lumina.Il cautam cu privirea,dar nu-l gaseam.Stiam ca odata cu intunericul se sfarsise totul dar ceva facuse sa nu fie asa...El?
Am asteptat tacuta marea schimbare..Stiam acum ca va veni dupa mine...De aer prea mult,am impartit timpul in respiratii cosmice sufland vise infantile spre omenescul din noi.De lumina diafana am lasat vantul sa ma acopere cu raze de speranta,sa sape in sufletul meu.Dar el nu lasa nimic sa ma atinga.Se lupta si ii venea atat de greu.Trebuia sa fac ceva ca sa-i pot micsora durerea ce-l cuprinse,in lupta pentru viata mea.Am tras cu putere si m-am eliberat.Ma rugam lui Eos sa ma ajute...O viteza cosmica ma purta in mintea lui.M-am oprit in dreptul lunii zambitoare spre necunoscutul palid al noptii.M-am regasit undeva pe aripa unui fluture obosit,insetat de nemarginire si surprinsa de atata materie rasarita din porunca divina,cu ochii indreptati spre inima pompand frenetic roua racoroasa a vietii,am revenit la alte amintiri...Erau acelea cu noi,vara trecuta.Eu radeam si il priveam iar el imi explica un lucru ciudat pe atunci...Acolo,la izvorul amintirilor noastre l-am gasit si pe el...Ma astepta?Am fugit spre el,pentru a nu ma trezi incatusata din nou.L-am prins de brat,i-am intors fata spre mine,l-am strans in brate tare pentru a nu-l mai pierde.Eram ingrozita si m-a strans si el in brate pentru a ma linisti.I-am spus:
-De ce nu ai venit imediat dupa mine?De ce m-ai lasat sa zac acolo fara nici o putere?
-Tu nu stii...!si si-a schitat un zambet amar.
-Ce sa stiu?Explica-mi!
-Am aceleasi vise ca tine,scriu mult.Tu ma inspiri.Esti inspiratia mea!Daca tu nu ai exista,poezia mea nu ar mai fi.
....Era tacere.Eram fericita ca imi spusese asta.
-Vom putea iesi amandoi de aici...o sa vezi!
-Nu mai e posibil nimic...Eu nu mai cred ca pot face ceva.Nu mai am nici o putere...Dar tu,fiica a lui Eos...
-IUBIREA VA INVINGE!.Cred si acum in asta.Totul este sa crezi si tu...
Am ramas imbratisati amandoi acolo...si speram ca Eos sa ma ajute cumva...Si a mers...am revenit pe Pamant ca un suflet ratacit intr-o carte ,reintors realitatii.
Eram in camera mea,intre peretii verzi.Eram tot imbratisati....
Cum ar fi daca
Cum ar fi daca intr-o zi as veni la mama acasa cu parul asa:(Si pana la urma ce conteaza daca mie imi place asa si daca o sa am parul asta?Sunt singura ca macar pentru o saptamana m-ai trimite sa dorm la bunici pe motiv ca nu vrei sa cresti o fata care o ia razna.Stiu ca asta ai face!Stii ca sunt in stare sa-mi fac parul asa,da nu vreau! :)) )
De ce?
Nu imi inteleg prietenii.Pe unii.De ce dracu' ma iei pe mine cu "nu am chef" cand eu iti zic ceva asa frumos,cu toata dragostea pe care o port pentru tine.Si dupa,sa vezi,imi spui ca mie niciodata nu mi-a pasat si ca sunt un om fara suflet!Du-te dracu!
Uneori mi-e sila sa vorbesc cu tine si alteori esti ca aerul pe care il respir.De ce?Nici eu nu stiu!Niciodata nu am inteles de ce sunt atat de legata de tine,de noi.De ce imi place sa stau cu tine cand noi doua nu avem nimic in comun!Sau avem?Suntem ca si surori si eu zic ca nu avem nimic in comun!Stam fata in fata si stiu ca o sa vorbim mereu.
Adevaru e ca nu o sa mai fie niciodata ce a fost,cat de frumos era..dar,macar pe jumate sa fie ca atunci!
In seara asta nu stiu ce ai avut,sau poate ca eu am fost de vine,dar a fost naspa!Faza cu: "nu am chef" m-a facut sa ma gandesc putin daca nu te-ai schimbat cam mult in ultima vreme.Bine,si eu am facut-o dar niciodata nu am uitat de unde am plecat.Adica de aici,de pe strada noastra si niciodata nu am uitat cine m-a facut sa ma schimb.Tu ai uitat?Stiu ca o sa imi citesti blogu si stiu ca o sa te superi ca iti spun toate astea aici,acum.Dar gandeste-te putin.Mai stii cum eram inainte si cum suntem acum?Nu se merita o schimbare asa de mare cu atat de multe greseli.Si da,ai fite uneori;si eu am(asta am spus-o ca sa te fac sa te simti mai bine)!Si ma gandesc,este pentru ca nu esti la scoala cu mine si pentru ca tu cunosti atat de multe persoane sau e doar din cauza ca tu cresti?
Anyway,imi pari tot aia mica si bleguta.Am impresia ca trebuie sa te apar mereu de tot ce se intampla in jur si uneori nu stiu cum sa procedez cand te vad plangand.O sa crestem impreuna,iti promit.Nu o sa te parasesc pe drum...cu toate ca mi-e greu sa trec peste cuvintele tale grele!
Uneori mi-e sila sa vorbesc cu tine si alteori esti ca aerul pe care il respir.De ce?Nici eu nu stiu!Niciodata nu am inteles de ce sunt atat de legata de tine,de noi.De ce imi place sa stau cu tine cand noi doua nu avem nimic in comun!Sau avem?Suntem ca si surori si eu zic ca nu avem nimic in comun!Stam fata in fata si stiu ca o sa vorbim mereu.
Adevaru e ca nu o sa mai fie niciodata ce a fost,cat de frumos era..dar,macar pe jumate sa fie ca atunci!
In seara asta nu stiu ce ai avut,sau poate ca eu am fost de vine,dar a fost naspa!Faza cu: "nu am chef" m-a facut sa ma gandesc putin daca nu te-ai schimbat cam mult in ultima vreme.Bine,si eu am facut-o dar niciodata nu am uitat de unde am plecat.Adica de aici,de pe strada noastra si niciodata nu am uitat cine m-a facut sa ma schimb.Tu ai uitat?Stiu ca o sa imi citesti blogu si stiu ca o sa te superi ca iti spun toate astea aici,acum.Dar gandeste-te putin.Mai stii cum eram inainte si cum suntem acum?Nu se merita o schimbare asa de mare cu atat de multe greseli.Si da,ai fite uneori;si eu am(asta am spus-o ca sa te fac sa te simti mai bine)!Si ma gandesc,este pentru ca nu esti la scoala cu mine si pentru ca tu cunosti atat de multe persoane sau e doar din cauza ca tu cresti?
Anyway,imi pari tot aia mica si bleguta.Am impresia ca trebuie sa te apar mereu de tot ce se intampla in jur si uneori nu stiu cum sa procedez cand te vad plangand.O sa crestem impreuna,iti promit.Nu o sa te parasesc pe drum...cu toate ca mi-e greu sa trec peste cuvintele tale grele!
sâmbătă, 16 aprilie 2011
Cum eram si cum sunt acum..
Dupa o discutie mai serioasa cu o prietena,mi-am dat seama ca eu m-am schimbat mult fata de asta vara.Stiu ca este normal si ca nu e nimic de speriat,dar stateam si ma gandeam ca era mult mai bine atunci.
Uneori imi doresc atat de mult sa ma schimb si sa nu mai imi pese de nimeni si de nimic,dar acum as vrea sa dau timpu inapoi,sa fie vara...vara in care ne-am cunoscut noi.Mai stii?
Si chiar atunci nu imi dadeam seama ca prietenia noastra o sa tina pana acum.Stiu ca viata ta e grea si ca nu mai poti dar din cand in cand mai apare o pata roz.Daca o sa citesti candva vreau sa stii ca mie imi pasa chiar daca s-au intamplat atat de multe lurcuri!Pana la urma,cum ar putea sa nu-ti pese de o prietena pe care o suni plangand si pe care o stresezi mereu cu prostiile tale de copii?
Imi pretuiesc prietenii si chiar daca e sa mai gresesc cateodata imi pare rau.
Ma pis pe el de SSRI,stii asta nu?Numai el te-a adus in starea asta!Numai el!
Luiza-printesa castelului verde IV
Tot ce se intamplase pana acum ma linistise.Andrei ma lasase in apropierea casei.Mergea,gandindu-ma la ce se intamplase si deodata frunzele amortite s-au ridicat intr-un vartej necontrolabil,pe care parca il vedeam doar eu.Cu greu am scapat din furia vantului si asta parca era un semn pentru a-mi arata ca nici eu,nici Andrei si nici nimeni alcineva nu se putea pune cu ce mi se intampla.Ma ingrozea ce se intampla,dar incetul cu incetul imi reveneam din acea stare de spaima.Am intrat in casa si i-am gasit pe ai mei in camera.Isi faceau bagajele si acum era momentul sa vorbesc cu ei despre Andrei.Am intrat in camera lor si am deschis subiectu.Cum ma asteptam,perintii mei erau de acord.Imi pregatisera cina si multe gustari pentru mine si Andrei.Era ora 17:00.Ei aveau sa plece la 19:00,dupa care Andrei trebuia sa soseasca la mine.
Putin mai incolo,ma gaseam scufundata in biroul meu plin de carti.Sorbeam randurile lui Eminescu...si ma gandeam sa ma apuc serios de scris.Dar...usor,usor, am fost furata de acel somn ciudat care mi se repeta din ce in ce mai mult in ultima vreme.Se facea ca plec..ca plec undeva departe...prin mii de strazi incrucisate.Dar nu arata ca orasul nostru,orasul de astazi.Era un oras medieval si undeva,pe o colina,se inalta un mare castel verde,cu steaguri marete care aratau puterea poporului care locuia in imprejurimi.Inima imi batea din ce in ce mai tara odata cu apropierea de castel.In usa marea,domnea o fecioara,o fecioara care semana cu Eos -zeita diminetii care cobora din ceruri si trecea prin nori intr-un car,anuntand ivirea zorilor.Era sora cu Helios si Selene.Cu cat ma apropiam de aceasta fecioara mareata,puteam observa ca era imbracata intr-o rochie lunga,verde,care curgea pe scarile castelului ca un rau.Materialul fosnea la adierea vantului si ea era itruchiparea frumusetii.Era nespus de pura si perfecta.Ajunsesem la cativa pasi de ea si uimirea mea ma facuse sa imi pierd rasuflarea.Eram eu!Puteam spune ca ma privesc in oglinda.Eram eu,mult mai mare si mai frumoasa,dar trasaturile ei imi apartineau si mie...erau aceleasi.Atunci?Candva fusesem Eos?Am vrut sa vorbesc,sa ii pun intrebarile care ma maciunau,dar nu puteam scoate nici un sunet.Ma privea.Ochii ei erau ca doua perle...si atat de accentuati incat ma faceau sa tremur.Era si ea uimita de asemanarea dintre noi?Sau stia tot secretul si doar isi dorea sa ma sperie sau sa imi faca rau?Acesta este doar o calatorie in exotismul mintii mele,in mirajul departarii gandirii,sau era o intamplare adevarata?Prezenta ei ma facea sa cred ca nu era doar un vis,ca nu era doar o amintire.Era ceva ce se intampla in prezent.Practic traiam doua vieti...
Eos,caci asa o numeam eu,a facut un semn convingator cu mana.Ochii ei ma priveau ficsi,nu stiu daca cu ura sau bunatate.In acelasi timp,o usa s-a deschis cu un zgomot metalic si sacadat,iar eu am continuat drumul spre ea...dar nu reauseam sa ajung.Distanta de cativa pasi ramanea intre noi,cu toate ca eu inca mergeam.Nu vroiam sa pierd acest moment de a striga cu multa putere:Ce doriti de la mine?!.
In fata mea,in fata ei,a aparut o oglinda mare.Era de o stralucire impresionanta...rama ei era din aur pur si inscriptiile aratau ca este ceva pretios si vechi.Am ramas cateva minute,privindu-ma in oglinda.Ce purtam?Aceasi rochie a lui Eos,doar ca a mea era mult mai scurta si parca putin mai nepretioasa.A ei era presarata cu pietre scumpe si parul ei balai si blond era,de asemenea,prins cu multe nestemate.Umbre si lumini vedeam pe geamul castelului...si Eos incerca sa-mi adreseze cateva cuvinte,articuland litera dupa litera.
-Esti in fata oglinzii cunoasterii.Acum poti sa afli tot ce te intereseaza.Voi,muritorii,ati fost mereu asa.Zeus s-a indurat de tot ceea ce se intampla si s-a indurat de tine.
Vocea ei era mirifica.Cu toate ca era aspra,cu toate ca ma certa,o simteam ca pe o mama,ca pe o mama protectoare.Incepeam sa o plac din ce in ce mai mult si parca imi doream cu desavarsire sa o ating.
Mi-am facut curajul necesar si am intrebat fara sfiala,incercand sa ii imit puterea si increderea in sine.
-Stii tu ce mi se intampla?
-Asta mi-e imposibil sa-ti spun,draga mea!Imi esti atat de draga,pentru ca imi semeni mult si sangele meu iti curge prin vene.
Am ramas inmarmurita.De ce imi spunea "draga mea".Ma dispretuia sau ma iubea?Sangele ei imi curgea prin vene?Stiam ca avuse multi copii dar nu era posibil ca eu sa fiu unul dintre ei.Nu,nu!Eu aveam parintii mei...parintii mei scumpi.Lacrimile pure incepeau sa-mi curga din ochi-mi adanci,intr-un continuu freamat,inima mi se zbatea cu putere.
-Linisteste-te,te rog!Nu fi asa...nu ai de ce sa fii asa.Este o veste buna,dupa parerea mea.Uitate-te in oglinda si gaseste-ti raspunsurile la toate intrebarile tale.
Am incercat,cu toate ca nu mai gaseam puterea,sa ma linistesc.Nu intelegeam ce mi se intampla.Ma gandeam la Andrei,la mama,la tata.Erau singurele persoane de care imi pasa.
-Curand,timpul de intalnire se va sfarsi.Atunci vei sti ca ai o a doua mama.Nu voi inceta niciodata sa te veghez si sa iti hranesc nevoia de libertate si pasiune pentru frumos.Esti copilul meu si mereu voi fi mama ta.Si dupa viata de muritor vei veni aici...si vei deveni zeita puterii.Copilul meu,sa-ti gasesti mereu puterea de a merge mai departe.Vei avea multe greutati in viata,tocmai pentru ca-mi aparatii.Mama ta te vegheaza mereu.
Am privit oglinda si am tipat disperata:
-Ce mi se intampla?!!!...Nu,nu!Nu poate fi adevarat!E atat de greu...
Tipatul meu s-a spart de oglinda ca o sageata.Aceasta s-a transformat in mii de cioburi adanci care parca-mi acopereau inima.Doamne,si ce greu imi era!Imi doream sa nu mai pot vedea sau auzi ceva.Ma speria ce aflase.Si chipul ei,chipul mamei mele,ma speria.
-Esti puternica,stiam asta.In seara asta iubirea va invinge.Vei intelege mult mai multe maine dimineata.Vei vedea.Ai grija de Andrei.Te va urma in viata.In toata viata ta si odata cu nemurirea,si el va fi ca tine fiindca iubirea lui e prea mare pentru a nu-l urma pe Eros-zeul iubirii.
Si cu toate acestea,asa zisa mea mama s-a apropiat de mine,spargand zidul de piatra dintre noi.Imbratisarea ei ma secatuia de puteri.Ma facea sa cad in abis.Dar nu puteam sa spun ca nu ma simteam bine in bratele mamei mele.Simteam,deodata,ca in loc sa-mi absoarbe puterile imi dadea si mai multe.I-am privit chipul bland,chipul de mama si lacrimile au inceput sa-mi curga in nestire.Imbratisarea a mai continuat cateva minute.De ce se purta asa,de parca isi lua adio?Nu mai avea sa o mai vad vreodata?
-Spune-mi...o sa te mai revad?
-Ti-am spus,voi fi mereu cu tine...Acum du-te!Du-te,copila!...
Am tresarit...M-am trezit in camera mea.Aceasi camera simpla...fara mama...parasita...si cu lacrimile inca pe obraz...Eram pierduta...
Putin mai incolo,ma gaseam scufundata in biroul meu plin de carti.Sorbeam randurile lui Eminescu...si ma gandeam sa ma apuc serios de scris.Dar...usor,usor, am fost furata de acel somn ciudat care mi se repeta din ce in ce mai mult in ultima vreme.Se facea ca plec..ca plec undeva departe...prin mii de strazi incrucisate.Dar nu arata ca orasul nostru,orasul de astazi.Era un oras medieval si undeva,pe o colina,se inalta un mare castel verde,cu steaguri marete care aratau puterea poporului care locuia in imprejurimi.Inima imi batea din ce in ce mai tara odata cu apropierea de castel.In usa marea,domnea o fecioara,o fecioara care semana cu Eos -zeita diminetii care cobora din ceruri si trecea prin nori intr-un car,anuntand ivirea zorilor.Era sora cu Helios si Selene.Cu cat ma apropiam de aceasta fecioara mareata,puteam observa ca era imbracata intr-o rochie lunga,verde,care curgea pe scarile castelului ca un rau.Materialul fosnea la adierea vantului si ea era itruchiparea frumusetii.Era nespus de pura si perfecta.Ajunsesem la cativa pasi de ea si uimirea mea ma facuse sa imi pierd rasuflarea.Eram eu!Puteam spune ca ma privesc in oglinda.Eram eu,mult mai mare si mai frumoasa,dar trasaturile ei imi apartineau si mie...erau aceleasi.Atunci?Candva fusesem Eos?Am vrut sa vorbesc,sa ii pun intrebarile care ma maciunau,dar nu puteam scoate nici un sunet.Ma privea.Ochii ei erau ca doua perle...si atat de accentuati incat ma faceau sa tremur.Era si ea uimita de asemanarea dintre noi?Sau stia tot secretul si doar isi dorea sa ma sperie sau sa imi faca rau?Acesta este doar o calatorie in exotismul mintii mele,in mirajul departarii gandirii,sau era o intamplare adevarata?Prezenta ei ma facea sa cred ca nu era doar un vis,ca nu era doar o amintire.Era ceva ce se intampla in prezent.Practic traiam doua vieti...
Eos,caci asa o numeam eu,a facut un semn convingator cu mana.Ochii ei ma priveau ficsi,nu stiu daca cu ura sau bunatate.In acelasi timp,o usa s-a deschis cu un zgomot metalic si sacadat,iar eu am continuat drumul spre ea...dar nu reauseam sa ajung.Distanta de cativa pasi ramanea intre noi,cu toate ca eu inca mergeam.Nu vroiam sa pierd acest moment de a striga cu multa putere:Ce doriti de la mine?!.
In fata mea,in fata ei,a aparut o oglinda mare.Era de o stralucire impresionanta...rama ei era din aur pur si inscriptiile aratau ca este ceva pretios si vechi.Am ramas cateva minute,privindu-ma in oglinda.Ce purtam?Aceasi rochie a lui Eos,doar ca a mea era mult mai scurta si parca putin mai nepretioasa.A ei era presarata cu pietre scumpe si parul ei balai si blond era,de asemenea,prins cu multe nestemate.Umbre si lumini vedeam pe geamul castelului...si Eos incerca sa-mi adreseze cateva cuvinte,articuland litera dupa litera.
-Esti in fata oglinzii cunoasterii.Acum poti sa afli tot ce te intereseaza.Voi,muritorii,ati fost mereu asa.Zeus s-a indurat de tot ceea ce se intampla si s-a indurat de tine.
Vocea ei era mirifica.Cu toate ca era aspra,cu toate ca ma certa,o simteam ca pe o mama,ca pe o mama protectoare.Incepeam sa o plac din ce in ce mai mult si parca imi doream cu desavarsire sa o ating.
Mi-am facut curajul necesar si am intrebat fara sfiala,incercand sa ii imit puterea si increderea in sine.
-Stii tu ce mi se intampla?
-Asta mi-e imposibil sa-ti spun,draga mea!Imi esti atat de draga,pentru ca imi semeni mult si sangele meu iti curge prin vene.
Am ramas inmarmurita.De ce imi spunea "draga mea".Ma dispretuia sau ma iubea?Sangele ei imi curgea prin vene?Stiam ca avuse multi copii dar nu era posibil ca eu sa fiu unul dintre ei.Nu,nu!Eu aveam parintii mei...parintii mei scumpi.Lacrimile pure incepeau sa-mi curga din ochi-mi adanci,intr-un continuu freamat,inima mi se zbatea cu putere.
-Linisteste-te,te rog!Nu fi asa...nu ai de ce sa fii asa.Este o veste buna,dupa parerea mea.Uitate-te in oglinda si gaseste-ti raspunsurile la toate intrebarile tale.
Am incercat,cu toate ca nu mai gaseam puterea,sa ma linistesc.Nu intelegeam ce mi se intampla.Ma gandeam la Andrei,la mama,la tata.Erau singurele persoane de care imi pasa.
-Curand,timpul de intalnire se va sfarsi.Atunci vei sti ca ai o a doua mama.Nu voi inceta niciodata sa te veghez si sa iti hranesc nevoia de libertate si pasiune pentru frumos.Esti copilul meu si mereu voi fi mama ta.Si dupa viata de muritor vei veni aici...si vei deveni zeita puterii.Copilul meu,sa-ti gasesti mereu puterea de a merge mai departe.Vei avea multe greutati in viata,tocmai pentru ca-mi aparatii.Mama ta te vegheaza mereu.
Am privit oglinda si am tipat disperata:
-Ce mi se intampla?!!!...Nu,nu!Nu poate fi adevarat!E atat de greu...
Tipatul meu s-a spart de oglinda ca o sageata.Aceasta s-a transformat in mii de cioburi adanci care parca-mi acopereau inima.Doamne,si ce greu imi era!Imi doream sa nu mai pot vedea sau auzi ceva.Ma speria ce aflase.Si chipul ei,chipul mamei mele,ma speria.
-Esti puternica,stiam asta.In seara asta iubirea va invinge.Vei intelege mult mai multe maine dimineata.Vei vedea.Ai grija de Andrei.Te va urma in viata.In toata viata ta si odata cu nemurirea,si el va fi ca tine fiindca iubirea lui e prea mare pentru a nu-l urma pe Eros-zeul iubirii.
Si cu toate acestea,asa zisa mea mama s-a apropiat de mine,spargand zidul de piatra dintre noi.Imbratisarea ei ma secatuia de puteri.Ma facea sa cad in abis.Dar nu puteam sa spun ca nu ma simteam bine in bratele mamei mele.Simteam,deodata,ca in loc sa-mi absoarbe puterile imi dadea si mai multe.I-am privit chipul bland,chipul de mama si lacrimile au inceput sa-mi curga in nestire.Imbratisarea a mai continuat cateva minute.De ce se purta asa,de parca isi lua adio?Nu mai avea sa o mai vad vreodata?
-Spune-mi...o sa te mai revad?
-Ti-am spus,voi fi mereu cu tine...Acum du-te!Du-te,copila!...
Am tresarit...M-am trezit in camera mea.Aceasi camera simpla...fara mama...parasita...si cu lacrimile inca pe obraz...Eram pierduta...
vineri, 15 aprilie 2011
Poza asta !
Pentru ca noua ne place prea mult poza!
Cu toate ca el nu vrea sa o puna la avatar,o sa-l conving odata si odata,stiu asta!
Pentru ca mi-e prieten bun si ca ma pot baza la orice ora pe el!
Pentru ca mi-a promis ca nu o sa ma lase orice ar fi.
Multumesc ma pentru sprijin mai ales acum,cand am mai multa nevoie ! >D<.
Se stie.
Luiza-printesa castelului verde III
Andrei (numele e ales la panarama,cu multa vreme in urma,1-2 luni deci nu se leaga de intamplarile recente si nici nu o sa il schimb.E doar un nume)ma astepta in amfiteatru.Cand l-am vazut,am sarit in bratele lui pentru ai cere ajutorul.In ochii mei se citea spaima.Ramase inmarmurit si ma privea.Ochii lui albastrii ma faceau sa rosesc si acum.
-Ce se intampla cu tine?Esti foarte speriata...Spune-mi ce ai...Vreau sa te ajut.
Eu doar taceam.Inghetasem si eu si nu mai puteam spune nimic.Ma cunoastea prea bine,asa ca ma lua cu binisorul.Am inceput sa ne plimbam.El ma tinea de mana,de parca nu isi dorea sa ma piarda in imensitatea lumii...Se plimba cu mine pentru a ma linisti.Ne plimbam prin parcul nostru,in care petrecusem toata vara si in care parca imi auzeam ecoul rasului meu pe care nu il mai avusesem demult.Ma oprit la banca noastra.Ne-am asezat si eu am continuat sa il privesc cu aceasi expresie a fetei....
-Imi poti spune te rog ce se intampla cu tine?
-Eu...!Nu puteam scoate nici macar un sunet.M-am adunat si mi-am cautat fortele interioare.Nu il mai vazusem demult pe Andrei...si inca simteam multe pentru el.Mi se intampla ceva groaznic,trebuie sa ma intelegi!si lacrimile au inceput sa-mi curga...mai calde ca niciodata.
Andrei mi-a dat puterea sa vorbesc din nou...si am inceput sa ii povestesc cu amanunte tot ce mi se intampla...privea abatut orizontul,parca trist si pierdut si el acuma.
-Nu stiu ce sa fac,nu stiu ce sa scriu.Nu stiu ce am,nu stiu ce simt.Nu stiu daca mai gandesc rational sau nu,nu stiu daca...O poezie...Spune-mi,te rog,eu mai traiesc?
-Sigur ca da!imi raspunse Andrei speriat.
-Daca traiesc,inseamna ca am sa mor.
-Luiza!Cum poti sa...La ce....De ce...of!Ma ingrijorezi!
-Da,si eu.Dar tu nu ai intrebari care te macina.
-Ba da.
-Si nu sunt aceleasi?
-Nu.Sunt....Asculta-ma.O sa-ti treaca.Treci printr-o simpla criza de adolescenta!Si daca este sa nu fie o simpla criza,eu voi fi de acum mereu alaturi de tine.Azi,cand te-am vazut,sentimentele mele pentru tine au reaparut si nu am de gand sa te pierd inca odata.
Cuvintele lui Andrei ma linistisera oarecum.Nici eu nu imi doream sa il mai pierd...cu atat mai putin sa ma lase pentru a doua oara.
-Cum spuneam...Ma gandesc la o poezie...o poezie ca o sinteza a vietii mele.O poezie ca un testament.Fiindca am sa mor.O stiu si o simt.Dar nu stiu cand.In curand?Mai tarziu?Nu stiu sigur.Si ma intreb:mai are rost sa mai continuu?Sa mai continui povestea unei poezii?
-Sigur ca da!Poti scrie orice,oricand.Dar citeste-mi ce ai scris pana acum....
-Pregateste-te...e destul de ciudat.
(poezia nu am pus-o pentru ca nu mi se parefrumoasa reusita.)
-Foarte impresionant!Imi place la nebunie.
Si am ramas acolo,pe aceasi banca...privindu-ne tacuti ca si prima data.El nu se schimbase deloc.Era acelasi om sensibil care era in stare sa isi dea viata pentru un prieten.Eu-un om cu mult orgoliu si care trece prin diferite stari.Oare ma putea suporta acum?Se obisnuise cu mine?
-Ce ai spune daca ai veni la mine in seara asta?O sa vorbesc cu mama.Ei sunt plecati din oras si sincer imi este destul de frica sa raman singura,avand in vedere ce mi se intampla.Astfel,poti sa observi daca se intampla ceva ciudat cu mine pe parcursul serii.
-Sunt de acord.Numai ca trebuie sa vorbesti cu mama ta.
-Stai fara nici o grija.
Un testament,o poezie
-Ce se intampla cu tine?Esti foarte speriata...Spune-mi ce ai...Vreau sa te ajut.
Eu doar taceam.Inghetasem si eu si nu mai puteam spune nimic.Ma cunoastea prea bine,asa ca ma lua cu binisorul.Am inceput sa ne plimbam.El ma tinea de mana,de parca nu isi dorea sa ma piarda in imensitatea lumii...Se plimba cu mine pentru a ma linisti.Ne plimbam prin parcul nostru,in care petrecusem toata vara si in care parca imi auzeam ecoul rasului meu pe care nu il mai avusesem demult.Ma oprit la banca noastra.Ne-am asezat si eu am continuat sa il privesc cu aceasi expresie a fetei....
-Imi poti spune te rog ce se intampla cu tine?
-Eu...!Nu puteam scoate nici macar un sunet.M-am adunat si mi-am cautat fortele interioare.Nu il mai vazusem demult pe Andrei...si inca simteam multe pentru el.Mi se intampla ceva groaznic,trebuie sa ma intelegi!si lacrimile au inceput sa-mi curga...mai calde ca niciodata.
Andrei mi-a dat puterea sa vorbesc din nou...si am inceput sa ii povestesc cu amanunte tot ce mi se intampla...privea abatut orizontul,parca trist si pierdut si el acuma.
-Nu stiu ce sa fac,nu stiu ce sa scriu.Nu stiu ce am,nu stiu ce simt.Nu stiu daca mai gandesc rational sau nu,nu stiu daca...O poezie...Spune-mi,te rog,eu mai traiesc?
-Sigur ca da!imi raspunse Andrei speriat.
-Daca traiesc,inseamna ca am sa mor.
-Luiza!Cum poti sa...La ce....De ce...of!Ma ingrijorezi!
-Da,si eu.Dar tu nu ai intrebari care te macina.
-Ba da.
-Si nu sunt aceleasi?
-Nu.Sunt....Asculta-ma.O sa-ti treaca.Treci printr-o simpla criza de adolescenta!Si daca este sa nu fie o simpla criza,eu voi fi de acum mereu alaturi de tine.Azi,cand te-am vazut,sentimentele mele pentru tine au reaparut si nu am de gand sa te pierd inca odata.
Cuvintele lui Andrei ma linistisera oarecum.Nici eu nu imi doream sa il mai pierd...cu atat mai putin sa ma lase pentru a doua oara.
-Cum spuneam...Ma gandesc la o poezie...o poezie ca o sinteza a vietii mele.O poezie ca un testament.Fiindca am sa mor.O stiu si o simt.Dar nu stiu cand.In curand?Mai tarziu?Nu stiu sigur.Si ma intreb:mai are rost sa mai continuu?Sa mai continui povestea unei poezii?
-Sigur ca da!Poti scrie orice,oricand.Dar citeste-mi ce ai scris pana acum....
-Pregateste-te...e destul de ciudat.
(poezia nu am pus-o pentru ca nu mi se pare
-Foarte impresionant!Imi place la nebunie.
Si am ramas acolo,pe aceasi banca...privindu-ne tacuti ca si prima data.El nu se schimbase deloc.Era acelasi om sensibil care era in stare sa isi dea viata pentru un prieten.Eu-un om cu mult orgoliu si care trece prin diferite stari.Oare ma putea suporta acum?Se obisnuise cu mine?
-Ce ai spune daca ai veni la mine in seara asta?O sa vorbesc cu mama.Ei sunt plecati din oras si sincer imi este destul de frica sa raman singura,avand in vedere ce mi se intampla.Astfel,poti sa observi daca se intampla ceva ciudat cu mine pe parcursul serii.
-Sunt de acord.Numai ca trebuie sa vorbesti cu mama ta.
-Stai fara nici o grija.
Un testament,o poezie
joi, 14 aprilie 2011
Si cat...
De ce unor oameni nu le pasa deloc?
Anyway,azi mi-am dat seama ca daca cineva ma intreaba:Ce urasti cel mai mult pe lumea asta? i-as raspunde fara sa mai mai gandesc ca:MINCIUNA.
De ce sa ii promiti unei persoane luna de pe cer cand tu nute poti tine de promisiune poti sa ii dai nici 5 minute din viata ta ?
De ce sa faci lumea din jur sa sufere numai ca asa vrei tu,numai sa arati ca poti!
Crezi ca daca faci asa ceva esti cu ceva mai special,mai bine vazut de prietenii tai?
Nici pe departe...
Esti un om care nu stie sa pretuiasca o persoana!Esti un om care minte fara ca sa se gandeasca macar un minut la ce spune.Ma gandesc ce insemni tu acum pentru mine si nu pot sau nu vreau sa gandesc adevarul.Nu vreau sa spun cu voce tare ce gandesc despre tine pentru ca ar fi prea josnic.Oricum,m-am saturat de minciunile tale,de tot.
Sper ca,intr-o zi sa-ti para rau de tot ce ai facut si daca nu macar de minciunile pe care le-ai spus.
Anyway,azi mi-am dat seama ca daca cineva ma intreaba:Ce urasti cel mai mult pe lumea asta? i-as raspunde fara sa mai mai gandesc ca:MINCIUNA.
De ce sa ii promiti unei persoane luna de pe cer cand tu nu
De ce sa faci lumea din jur sa sufere numai ca asa vrei tu,numai sa arati ca poti!
Crezi ca daca faci asa ceva esti cu ceva mai special,mai bine vazut de prietenii tai?
Nici pe departe...
Esti un om care nu stie sa pretuiasca o persoana!Esti un om care minte fara ca sa se gandeasca macar un minut la ce spune.Ma gandesc ce insemni tu acum pentru mine si nu pot sau nu vreau sa gandesc adevarul.Nu vreau sa spun cu voce tare ce gandesc despre tine pentru ca ar fi prea josnic.Oricum,m-am saturat de minciunile tale,de tot.
Sper ca,intr-o zi sa-ti para rau de tot ce ai facut si daca nu macar de minciunile pe care le-ai spus.
Take care ! .
miercuri, 13 aprilie 2011
Luiza-printesa castelului verde II
M-am trezit speriata din calatorie pe care o facusem in timpul noptii,dar de care nu imi mai aminteam nimic.Camera parea mai prafuita si mai intunecata ca nicioadata.Eram tulburata si ma simteam parca brusc incatusata,sufocata de acei patru pereti verzi ai camerei mele.Simteam ca am fost undeva,ca am mers mult,dar nu putea,oricat ma straduiam,sa imi amintesc ce facusem...Stiam ca visam la castelul meu...si ca am adormit,furata de lucruri care imi erau necunoascute.Brusc,privirea mi s-a intreptat spre usa.Intrase mama...
-Buna dinimeata!
-Buna dimi' mama!
-Am intrat sa iti spun ca astazi eu si tatal tau plecam pana maine seara intr-o calatorie de afaceri.Vei ramane singura acasa,sau,daca vei vrea,poti sa chemi pe oricine sa stea cu tine.
-Bine mama,asa voi face.
-Apropo,ce cauti pe jos?
Cand mi-am dat seama unde ma aflam,m-am trezit.Nu imi doream sa afle si mama de tot ceea ce simteam.Ma bucuram ca scapasem de intrabarile ei.Astazi nu aveam chef de asa ceva.Imi doream cu multa curiozitate sa aflu ce se petrece cu mine.Nu puteam apela la nimeni...nu ma credea nimeni si daca asi fi incercat sa spun ceva...aveau sa ma creada toti o nebuna.Era bine ca in seara asta eram singura...si puteam sa ma concentrez mai bine la ce mi se intampla.Un sentiment de teama ma cuprinse.Alcineva ma controla...Era o lupta continua in inima mea.Ma uitam speriata la ceas,de parca mai aveam o ora de trait.In ultima perioada faceam lucruri multe in timp foarte scurt.Era 10:00.Astazi imi doream sa-mi revad cat mai multi prieteni,de parca as fi vrut sa imi iau adio de la ei.Ceva se intampla cu mine...cu sufletul meu.Imi prind fruntea in palme si cu un glas abea perceptibil imi soptesc "Doamne,nu ingadui sa-mi pierd mintile!".Si cat era de adevarat.Oare ce avea sa se intample cu mine?Am plecat abatuta spre bucatarie..am mancat ceva,cu aceasi tacere,dupa care m-am intors in camera mea.Doream sa imi las cat mai multe lucruri in urma...sa scriu cat mai mult.Ajung la telefon si formez un numar care imi apasa mintea si acum.
-Andrei..?Tu esti?
-Luiza?Nu te-am mai auzit de mult.Ce mai faci?Tocmai m-am trezit.
-Nu prea bine.Nu am mai stat cu nimeni in ultima vreme...Am nevoie de un prieten...Crezi ca ne putem vedea azi?
-Sigur.Ne intalnim in amfiteatru la 13:00?
-Da,o sa vorbim atunci.
Inchisesem.Ma gandeam daca era bine ca apelasem la Andrei.Totusi,in aceasta situatie,mi se parea cel mai potrivit om.Pana la 13:00 aveam destul timp sa scriu,pentru ca sufletul meu avea o nevoie nebuna de condei.Ma indrept spre birou si imi iau agenda verde.Un firicel de lumina se strecoara in camera mea si se pierde in ochii mei negrii,ficsi,cu pupile dilatate.O idee isi face loc prin multimea de ganduri si se straduieste sa ajunga pe foaia de hartie.Si reuseste.Incep sa scriu timp de 2 ore fara sa ma opresc.In cele din urma,las condeiul langa coala unde erau scrise litere mici,abea observabile si greu de descifrat.Ceea ce scrisesem ma surprinse si pe mine.Nu mai fusesem nicioadata atat de profunda.Ma speriam de mine insumi.Imi era atat de greu sa ma controlez si sa stiu ce mi se intampla.Privesc abatuta spre ceas.Deja eram in intarziere.Iau ceva pe mine,geanta si coala de hartie,dupa care ies in graba din casa...Aveam sa ma intalnesc cu Andrei...
-Buna dinimeata!
-Buna dimi' mama!
-Am intrat sa iti spun ca astazi eu si tatal tau plecam pana maine seara intr-o calatorie de afaceri.Vei ramane singura acasa,sau,daca vei vrea,poti sa chemi pe oricine sa stea cu tine.
-Bine mama,asa voi face.
-Apropo,ce cauti pe jos?
Cand mi-am dat seama unde ma aflam,m-am trezit.Nu imi doream sa afle si mama de tot ceea ce simteam.Ma bucuram ca scapasem de intrabarile ei.Astazi nu aveam chef de asa ceva.Imi doream cu multa curiozitate sa aflu ce se petrece cu mine.Nu puteam apela la nimeni...nu ma credea nimeni si daca asi fi incercat sa spun ceva...aveau sa ma creada toti o nebuna.Era bine ca in seara asta eram singura...si puteam sa ma concentrez mai bine la ce mi se intampla.Un sentiment de teama ma cuprinse.Alcineva ma controla...Era o lupta continua in inima mea.Ma uitam speriata la ceas,de parca mai aveam o ora de trait.In ultima perioada faceam lucruri multe in timp foarte scurt.Era 10:00.Astazi imi doream sa-mi revad cat mai multi prieteni,de parca as fi vrut sa imi iau adio de la ei.Ceva se intampla cu mine...cu sufletul meu.Imi prind fruntea in palme si cu un glas abea perceptibil imi soptesc "Doamne,nu ingadui sa-mi pierd mintile!".Si cat era de adevarat.Oare ce avea sa se intample cu mine?Am plecat abatuta spre bucatarie..am mancat ceva,cu aceasi tacere,dupa care m-am intors in camera mea.Doream sa imi las cat mai multe lucruri in urma...sa scriu cat mai mult.Ajung la telefon si formez un numar care imi apasa mintea si acum.
-Andrei..?Tu esti?
-Luiza?Nu te-am mai auzit de mult.Ce mai faci?Tocmai m-am trezit.
-Nu prea bine.Nu am mai stat cu nimeni in ultima vreme...Am nevoie de un prieten...Crezi ca ne putem vedea azi?
-Sigur.Ne intalnim in amfiteatru la 13:00?
-Da,o sa vorbim atunci.
Inchisesem.Ma gandeam daca era bine ca apelasem la Andrei.Totusi,in aceasta situatie,mi se parea cel mai potrivit om.Pana la 13:00 aveam destul timp sa scriu,pentru ca sufletul meu avea o nevoie nebuna de condei.Ma indrept spre birou si imi iau agenda verde.Un firicel de lumina se strecoara in camera mea si se pierde in ochii mei negrii,ficsi,cu pupile dilatate.O idee isi face loc prin multimea de ganduri si se straduieste sa ajunga pe foaia de hartie.Si reuseste.Incep sa scriu timp de 2 ore fara sa ma opresc.In cele din urma,las condeiul langa coala unde erau scrise litere mici,abea observabile si greu de descifrat.Ceea ce scrisesem ma surprinse si pe mine.Nu mai fusesem nicioadata atat de profunda.Ma speriam de mine insumi.Imi era atat de greu sa ma controlez si sa stiu ce mi se intampla.Privesc abatuta spre ceas.Deja eram in intarziere.Iau ceva pe mine,geanta si coala de hartie,dupa care ies in graba din casa...Aveam sa ma intalnesc cu Andrei...
luni, 11 aprilie 2011
Luiza-printesa castelului verde I
Ce oras fad!Totusi...nu puteam spune ca nu ma simteam bine sau ca eram trista.Iubeam natura si poeziile acesteia.O iubeam in pulsul ei organic si in schimbarile ei fabuloase.Inima imi tremura ca aripa unui pui de vrabie...totul era atat de aproape si totusi atat de departe.Iubeam condeiul,de asemenea.Totul se pierdea intr-un val hieratic de cuvinte care se asterneau mult prea repede si mult prea duios.Visam sa devin poeta...Visam ca oamenii sa imi citeasca cartile...Visam sa renasc din lumea labirintica a propriului eu ,intr-un univers in care stapana-i poezia.Imi placea verdele...si acum,toamna,preaiubitul meu verde murea odata cu amortirea naturii.Nu imi placea aceasta schimbare si starea mea era din ce in ce mai proasta.Imi aminteam cu drag de vara,de soare,de iarba pe care ma putea intinde oricand,de momentele petrecute cu prietenii.Si ce momente!Aveam deja 16 ani si viata era din ce in ce mai frumoasa.Toata lumea imi spune ca sunt ciudata...Ma numesc Luiza si eu...ma consider o boema..Totusi...diminetile incepeau sa fie acelasi.Sorbeam cafea pe veranda,tacuta,plictisita de culorile toamnei,ceea ce ma facea sa nu mai imi suport viata.Oare eram deprimata?Dupa ce beau cafeaua,sun cativa prietenii si ies la cate o distractie.Scoala inca nu incepuse,deci nu era o preocupare pentru mine.Si cand venea seara,totul se amesteca in sufletul meu.Ma rodeau mii de intrebari,mii de ganduri si somnul nu-mi era prieten.Ma luptam cu miile de tristeti care imi acopereau sufletul si doar cerul ma mai putea linisti.Intr-un continuu freamat,in asteptarea rasaritului de soare,ma calma doar urmarirea stelelor ce imbracase mantia neagra a noptii.Intinsa pe podea,puteam vedea perfect pe geamul aburit.Priveam aievea spectacolul misterios al universului,ce facuse atunci ca in jurul meu simtul distantelor sa dispara,si dimensiunile sa masoare doar tensiunile mele launtrice.Acum,in singuratatea mea,lumea mi se parea verde...visam la castelul meu verde ...si am adormit.....
Despre verde...
Am o culoare adorata:VERDELE.Oriunde ma uit vad lucruri verzi si asta nu e tot!Totul a inceput de revelion cand am stat si m-am gandit bine care e culoarea mea preferata.Nu stiam exact la care sa ma gandesc si am inceput sa-mi dau seama ca verdele predomina la mine in camera si in viata mea.Incetul cu incetul am inceput sa ma gandesc la tot si mi-am dat seama.Era de multa vreme...dar lucrul asta nu ma preocupa.
Asa a inceput pasiunea mea pentru aceasta culoare si pentru orice lucru verde.So,daca ne certam candva,adu-mi un lucru verde si trece!
Ce stii si ce nu stii despre verde?!
Culoarea verde o intalnim la semafoare, este culoarea de libera trece, deci verdele este si culoarea sigurantei.. sau asa ar trebui sa fie si spun asta ca niciodata nu poti sigur si protejat cand treci pe culoarea verde a semaforului.
Se spune ca lentilele de ochelari verzi sunt cele mai protective pentru ochiul uman. b-)
Culoarea verde este asociata si starii de rau, acest lucru poate fi observat in desenele animate cand personajele care au o stare de rau se coloreaza in verde.
Verde este si un simbol al fertilitatii si candva prin anii 1400 rochiile de mireasa au fost verzi.(rochia mea de mireasa o sa fie verde!!!)
Stiai ca inainte de anii 1950 costumul lui Mos Craciun a fost verde? E bine, chiar asa se spune ca ar fi fost, pana cei de la Coca Cola au fost cei care l-au transformat pe cunoscutul Mos Craciun in haine rosii.
In Londra exista un pod (Podul Blackfriar) de pe care multi sinucigasi alegeau sa-si curme viata, iar dupa ce acesta a fost vopsit in culoarea verde, se spune ca sinuciderile au scazut cu peste 30%.
.
Asa a inceput pasiunea mea pentru aceasta culoare si pentru orice lucru verde.So,daca ne certam candva,adu-mi un lucru verde si trece!
Ce stii si ce nu stii despre verde?!
Culoarea verde o intalnim la semafoare, este culoarea de libera trece, deci verdele este si culoarea sigurantei.. sau asa ar trebui sa fie si spun asta ca niciodata nu poti sigur si protejat cand treci pe culoarea verde a semaforului.
Se spune ca lentilele de ochelari verzi sunt cele mai protective pentru ochiul uman. b-)
Culoarea verde este asociata si starii de rau, acest lucru poate fi observat in desenele animate cand personajele care au o stare de rau se coloreaza in verde.
Verde este si un simbol al fertilitatii si candva prin anii 1400 rochiile de mireasa au fost verzi.(rochia mea de mireasa o sa fie verde!!!)
Stiai ca inainte de anii 1950 costumul lui Mos Craciun a fost verde? E bine, chiar asa se spune ca ar fi fost, pana cei de la Coca Cola au fost cei care l-au transformat pe cunoscutul Mos Craciun in haine rosii.
In Londra exista un pod (Podul Blackfriar) de pe care multi sinucigasi alegeau sa-si curme viata, iar dupa ce acesta a fost vopsit in culoarea verde, se spune ca sinuciderile au scazut cu peste 30%.
.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)