Luiza-printesa castelului verde II

M-am trezit speriata din calatorie pe care o facusem in timpul noptii,dar de care nu imi mai aminteam nimic.Camera parea mai prafuita si mai intunecata ca nicioadata.Eram tulburata si ma simteam parca brusc incatusata,sufocata de acei patru pereti verzi ai camerei mele.Simteam ca am fost undeva,ca am mers mult,dar nu putea,oricat ma straduiam,sa imi amintesc ce facusem...Stiam ca visam la castelul meu...si ca am adormit,furata de lucruri care imi erau necunoascute.Brusc,privirea mi s-a intreptat spre usa.Intrase mama...
-Buna dinimeata!
-Buna dimi' mama!
-Am intrat sa iti spun ca astazi eu si tatal tau plecam pana maine seara intr-o calatorie de afaceri.Vei ramane singura acasa,sau,daca vei vrea,poti sa chemi pe oricine sa stea cu tine.
-Bine mama,asa voi face.
-Apropo,ce cauti pe jos?
Cand mi-am dat seama unde ma aflam,m-am trezit.Nu imi doream sa afle si mama de tot ceea ce simteam.Ma bucuram ca scapasem de intrabarile ei.Astazi nu aveam chef de asa ceva.Imi doream cu multa curiozitate sa aflu ce se petrece cu mine.Nu puteam apela la nimeni...nu ma credea nimeni si daca asi fi incercat sa spun ceva...aveau sa ma creada toti o nebuna.Era bine ca in seara asta eram singura...si puteam sa ma concentrez mai bine la ce mi se intampla.Un sentiment de teama ma cuprinse.Alcineva ma controla...Era o lupta continua in inima mea.Ma uitam speriata la ceas,de parca mai aveam o ora de trait.In ultima perioada faceam lucruri multe in timp foarte scurt.Era 10:00.Astazi imi doream sa-mi revad cat mai multi prieteni,de parca as fi vrut sa imi iau adio de la ei.Ceva se intampla cu mine...cu sufletul meu.Imi prind fruntea in palme si cu un glas abea perceptibil imi soptesc "Doamne,nu ingadui sa-mi pierd mintile!".Si cat era de adevarat.Oare ce avea sa se intample cu mine?Am plecat abatuta spre bucatarie..am mancat ceva,cu aceasi tacere,dupa care m-am intors in camera mea.Doream sa imi las cat mai multe lucruri in urma...sa scriu cat mai mult.Ajung la telefon si formez un numar care imi apasa mintea si acum.
-Andrei..?Tu esti?
-Luiza?Nu te-am mai auzit de mult.Ce mai faci?Tocmai m-am trezit.
-Nu prea bine.Nu am mai stat cu nimeni in ultima vreme...Am nevoie de un prieten...Crezi ca ne putem vedea azi?
-Sigur.Ne intalnim in amfiteatru la 13:00?
-Da,o sa vorbim atunci.
Inchisesem.Ma gandeam daca era bine ca apelasem la Andrei.Totusi,in aceasta situatie,mi se parea cel mai potrivit om.Pana la 13:00 aveam destul timp sa scriu,pentru ca sufletul meu avea o nevoie nebuna de condei.Ma indrept spre birou si imi iau agenda verde.Un firicel de lumina se strecoara in camera mea si se pierde in ochii mei negrii,ficsi,cu pupile dilatate.O idee isi face loc prin multimea de ganduri si se straduieste sa ajunga pe foaia de hartie.Si reuseste.Incep sa scriu timp de 2 ore fara sa ma opresc.In cele din urma,las condeiul langa coala unde erau scrise litere mici,abea observabile si greu de descifrat.Ceea ce scrisesem ma surprinse si pe mine.Nu mai fusesem nicioadata atat de profunda.Ma speriam de mine insumi.Imi era atat de greu sa ma controlez si sa stiu ce mi se intampla.Privesc abatuta spre ceas.Deja eram in intarziere.Iau ceva pe mine,geanta si coala de hartie,dupa care ies in graba din casa...Aveam sa ma intalnesc cu Andrei...